Plan de citire a Noului Testament

03.03.2021

Luca 7

  1. După ce a sfârşit de rostit toate aceste cuvântări înaintea norodului care-L asculta, Isus a intrat în Capernaum.
  2. Un sutaş avea un rob la care ţinea foarte mult şi care era bolnav pe moarte.
  3. Fiindcă auzise vorbindu-se despre Isus, sutaşul a trimis la El pe nişte bătrâni ai iudeilor, ca să-L roage să vină să vindece pe robul lui.
  4. Aceştia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul şi au zis: “Face să-i faci acest bine;
  5. căci iubeşte neamul nostru şi el ne-a zidit sinagoga.”
  6. Isus a plecat cu ei; dar nu era departe de casă, când sutaşul a trimis la El pe nişte prieteni să-I spună: “Doamne, nu Te mai osteni atâta, pentru că nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu.
  7. De aceea nici nu m-am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci zi o vorbă, şi robul meu va fi tămăduit.
  8. Căci şi eu, care sunt sub stăpânirea altuia, am sub mine ostaşi. Şi zic unuia: “Du-te!”, şi se duce; altuia: “Vino!”, şi vine; şi robului meu: “Fă cutare lucru!”, şi-l face.”
  9. Când a auzit Isus aceste vorbe, S-a minunat de sutaş, S-a întors spre norodul care mergea după El şi a zis: “Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credinţă atât de mare.”
  10. Când s-au întors acasă, trimişii au găsit sănătos pe robul care fusese bolnav.
  11. În ziua următoare, Isus Se ducea într-o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui şi norod mult.
  12. Când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; şi cu ea erau o mulţime de oameni din cetate.
  13. Domnului, când a văzut-o, I S-a făcut milă de ea şi i-a zis: “Nu plânge!”
  14. Apoi S-a apropiat şi S-a atins de raclă. Cei ce o duceau s-au oprit. El a zis: “Tinerelule, scoală-te, îţi spun!”
  15. Mortul a şezut în capul oaselor şi a început să vorbească. Isus l-a dat înapoi maicii lui.
  16. Toţi au fost cuprinşi de frică, slăveau pe Dumnezeu şi ziceau: “Un mare proroc S-a ridicat între noi; şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.”
  17. Vestea aceasta despre Isus s-a răspândit în toată Iudeea şi prin toate împrejurimile.
  18. Ucenicii lui Ioan au dat de ştire învăţătorului lor despre toate aceste lucruri.
  19. Ioan a chemat pe doi dintre ucenicii săi şi i-a trimis la Isus să-L întrebe: “Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?”
  20. Aceştia, când s-au înfăţişat înaintea lui Isus, I-au zis: “Ioan Botezătorul ne-a trimis la Tine să Te întrebăm: “Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?”
  21. Chiar în clipa aceea, Isus a vindecat pe mulţi de boli, de chinuri, de duhuri rele, şi multor orbi le-a dăruit vederea.
  22. Şi, drept răspuns, le-a zis: “Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce aţi văzut şi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi, surzii aud, morţii învie, şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia.
  23. Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire.”
  24. După ce au plecat trimişii lui Ioan, Isus a început să spună noroadelor despre Ioan: “Ce aţi ieşit să vedeţi în pustiu? O trestie clătinată de vânt?
  25. Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine moi şi cei ce trăiesc în desfătări sunt în casele împăraţilor.
  26. Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un proroc? Da, vă spun, şi mai mult decât un proroc.
  27. El este acela despre care este scris: “Iată, trimit pe solul Meu înaintea feţei Tale, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta.”
  28. Vă spun că dintre cei născuţi din femei, nu este niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu, este mai mare decât el.
  29. Şi tot norodul care l-a auzit, şi chiar vameşii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan;
  30. dar fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui.
  31. Cu cine voi asemăna, dar, pe oamenii din neamul acesta? Şi cu cine seamănă ei?
  32. Seamănă cu nişte copii care stau în piaţă şi strigă unii către alţii: “V-am cântat din fluier, şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale, şi n-aţi plâns.”
  33. În adevăr, a venit Ioan Botezătorul, nici mâncând pâine, nici bând vin, şi ziceţi: “Are drac.”
  34. A venit Fiul omului, mâncând şi bând, şi ziceţi: “Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor.”
  35. Totuşi Înţelepciunea a fost găsită dreaptă de toţi copiii ei.”
  36. Un fariseu a rugat pe Isus să mănânce la el. Isus a intrat în casa fariseului şi a şezut la masă.
  37. Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa fariseului: a adus un vas de alabastru cu mir mirositor
  38. şi stătea înapoi, lângă picioarele lui Isus, şi plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei şi să le şteargă cu părul capului ei; le săruta mult şi le ungea cu mir.
  39. Când a văzut lucrul acesta, fariseul care-L poftise şi-a zis: “Omul acesta, dacă ar fi un proroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de El: că este o păcătoasă.”
  40. Isus a luat cuvântul şi i-a zis: “Simone, am să-ţi spun ceva.” “Spune, Învăţătorule”, I-a răspuns el.
  41. “Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt cu cincizeci.
  42. Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-Mi, dar, care din ei îl va iubi mai mult?”
  43. Simon I-a răspuns: “Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult.” Isus i-a zis: “Drept ai judecat.”
  44. Apoi S-a întors spre femeie şi a zis lui Simon: “Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta, şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele; dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei şi Mi le-a şters cu părul capului ei.
  45. Tu nu Mi-ai dat sărutare; dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele.
  46. Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn; dar ea Mi-a uns picioarele cu mir.
  47. De aceea îţi spun: păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate; căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin iubeşte puţin.”
  48. Apoi a zis femeii: “Iertate îţi sunt păcatele!”
  49. Cei ce şedeau cu El la masă au început să zică între ei: “Cine este Acesta de iartă chiar şi păcatele?”
  50. Dar Isus a zis femeii: “Credinţa ta te-a mântuit; du-te în pace.”


Luca 8

  1. Curând după aceea, Isus umbla din cetate în cetate şi din sat în sat şi propovăduia şi vestea Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu El;
  2. şi mai erau şi nişte femei care fuseseră tămăduite de duhuri rele şi de boli; Maria, zisă Magdalena, din care ieşiseră şapte draci,
  3. Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod, Susana şi multe altele care-L ajutau cu ce aveau.
  4. Când s-a strâns o gloată mare şi a venit la El norod din felurite cetăţi, Isus a spus pilda aceasta:
  5. “Semănătorul a ieşit să-şi semene sămânţa. Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum: a fost călcată în picioare şi au mâncat-o păsările cerului.
  6. O altă parte a căzut pe stâncă; şi, cum a răsărit, s-a uscat, pentru că n-avea umezeală.
  7. O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreună cu ea şi au înecat-o.
  8. O altă parte a căzut pe pământ bun şi a crescut şi a făcut rod însutit.” După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat: “Cine are urechi de auzit să audă.”
  9. Ucenicii Lui L-au întrebat ce înţeles are pilda aceasta.
  10. El le-a răspuns: “Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, dar celorlalţi li se vorbeşte în pilde, ca “măcar că văd, să nu vadă, şi măcar că aud, să nu înţeleagă.”
  11. Iată ce înţeles are pilda aceasta: Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu.
  12. Cei închipuiţi în sămânţa căzută lângă drum sunt cei ce aud; apoi vine diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să fie mântuiţi.
  13. Cei închipuiţi în sămânţa căzută pe stâncă sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie; dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad.
  14. Sămânţa care a căzut între spini închipuieşte pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îşi văd de drum şi-l lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia şi n-aduc rod care să ajungă la coacere.
  15. Sămânţa care a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl ţin într-o inimă bună şi curată şi fac rod în răbdare.
  16. Nimeni, după ce a aprins o lumină, n-o acoperă cu un vas, nici n-o pune sub pat, ci o pune într-un sfeşnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina.
  17. Fiindcă nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nimic tăinuit, care nu va fi cunoscut şi nu va veni la lumină.
  18. Luaţi seama, dar, la felul cum ascultaţi; căci celui ce are, i se va da; dar celui ce n-are, i se va lua şi ce i se pare că are.”
  19. Mama şi fraţii lui Isus au venit la El; dar nu puteau să-I vorbească din pricina norodului.
  20. Cineva I-a spus: “Mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi vor să Te vadă.”
  21. Dar El, drept răspuns, a zis: “Mama Mea şi fraţii Mei sunt cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-l împlinesc.”
  22. Într-una din zile, Isus S-a suit într-o corabie împreună cu ucenicii Lui. El le-a zis: “Haidem să trecem dincolo de lac.” Şi au plecat.
  23. Pe când vâsleau ei, Isus a adormit. Pe lac s-a stârnit un aşa vârtej de vânt, că se umplea corabia cu apă; şi erau în primejdie.
  24. Au venit la El, L-au deşteptat şi au zis: “Învăţătorule, Învăţătorule, pierim.” Isus S-a sculat, a certat vântul şi valurile înfuriate, care s-au potolit: şi s-a făcut linişte.
  25. Apoi a zis ucenicilor Săi: “Unde vă este credinţa?” Plini de spaimă şi de mirare, ei au zis unii către alţii: “Cine este Acesta de porunceşte chiar şi vânturilor şi apei, şi-L ascultă?”
  26. Au venit cu corabia în ţinutul gherghesenilor, care este în dreptul Galileii.
  27. Când a ieşit Isus la ţărm, L-a întâmpinat un om din cetate, stăpânit de mai mulţi draci. De multă vreme nu se îmbrăca în haină şi nu-şi avea locuinţa într-o casă, ci în morminte.
  28. Când a văzut pe Isus, a scos un strigăt ascuţit, a căzut jos înaintea Lui şi a zis cu glas tare: “Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te rog nu mă chinui.”
  29. Căci Isus poruncise duhului necurat să iasă din omul acela pe care pusese stăpânire de multă vreme; era păzit, legat cu cătuşe la mâini şi cu obezi la picioare, dar rupea legăturile şi era gonit de dracul prin pustiuri.
  30. Isus l-a întrebat: “Cum îţi este numele?” “Legiune”, a răspuns el; pentru că intraseră mulţi draci în el.
  31. Şi dracii rugau stăruitor pe Isus să nu le poruncească să se ducă în Adânc.
  32. Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci care păşteau. Şi dracii au rugat pe Isus să le dea voie să intre în ei. El le-a dat voie.
  33. Dracii au ieşit din omul acela, au intrat în porci, şi turma s-a repezit de pe râpă în lac şi s-a înecat.
  34. Porcarii, când au văzut ce se întâmplase, au fugit şi au dat de veste în cetate şi prin sate.
  35. Oamenii au ieşit să vadă cele întâmplate. Au venit la Isus şi au găsit pe omul din care ieşiseră dracii şezând la picioarele lui Isus, îmbrăcat şi în toate minţile; şi i-a apucat frica.
  36. Cei ce văzuseră cele petrecute le-au povestit cum fusese vindecat cel stăpânit de draci.
  37. Tot norodul din ţinutul gherghesenilor a rugat pe Isus să plece de la ei, pentru că îi apucase o mare frică. Isus S-a suit într-o corabie şi S-a întors.
  38. Omul din care ieşiseră dracii Îl ruga să-i dea voie să rămână cu El. Dar Isus l-a trimis acasă şi i-a zis:
  39. “Întoarce-te acasă şi povesteşte tot ce ţi-a făcut Dumnezeu.” El a plecat şi a vestit prin toată cetatea tot ce-i făcuse Isus.
  40. La întoarcere, Isus a fost primit cu bucurie de mulţime, căci toţi Îl aşteptau.
  41. Şi iată că a venit un om, numit Iair, care era fruntaş al sinagogii. El s-a aruncat la picioarele lui Isus şi L-a rugat să vină până la el acasă;
  42. pentru că avea o singură copilă, de vreo doisprezece ani, care trăgea să moară. Pe drum, Isus era îmbulzit de noroade.
  43. Şi era o femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge; ea îşi cheltuise toată averea cu doctorii, fără s-o fi putut vindeca vreunul.
  44. Ea s-a apropiat pe dinapoi şi s-a atins de poala hainei lui Isus. Îndată, scurgerea de sânge s-a oprit.
  45. Şi Isus a zis: “Cine s-a atins de Mine?” Fiindcă toţi tăgăduiau, Petru şi cei ce erau cu El au zis: “Învăţătorule, noroadele Te împresoară şi Te îmbulzesc, şi mai întrebi: “Cine s-a atins de Mine”?
  46. Dar Isus a răspuns: “S-a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieşit din Mine o putere.”
  47. Femeia, când s-a văzut dată de gol, a venit tremurând, s-a aruncat jos înaintea Lui şi a spus în faţa întregului norod din ce pricină se atinsese de El şi cum fusese vindecată numaidecât.
  48. Isus i-a zis: “Îndrăzneşte, fiică; credinţa ta te-a mântuit, du-te în pace.”
  49. Pe când vorbea El încă, vine unul din casa fruntaşului sinagogii şi-i spune: “Fiica ta a murit, nu mai supăra pe Învăţătorul.”
  50. Dar Isus, când a auzit lucrul acesta, a zis fruntaşului sinagogii: “Nu te teme; crede numai, şi va fi tămăduită.”
  51. Când a ajuns la casa fruntaşului, n-a lăsat pe niciunul să intre împreună cu El, decât pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl şi mama fetei.
  52. Toţi plângeau şi o boceau. Atunci Isus a zis: “Nu plângeţi; fetiţa n-a murit, ci doarme.”
  53. Ei îşi băteau joc de El, căci ştiau că murise.
  54. Dar El, după ce i-a scos pe toţi afară, a apucat-o de mână şi a strigat cu glas tare: “Fetiţo, scoală-te!”
  55. Şi duhul ei s-a întors în ea, iar fata s-a sculat numaidecât. Isus a poruncit să-i dea să mănânce.
  56. Părinţii ei au rămas uimiţi. Isus le-a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate.

Biblia traducerea Dumitru Cornilescu © Drepturi de autor British and Foreign Bible Society (BFBS) și Societatea Biblică Interconfesională din România (SBIR) 1924, 2016