Plan de citire a Noului Testament

06.03.2021

Luca 13

  1. În vremea aceea au venit unii şi au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor.
  2. “Credeţi voi”, le-a răspuns Isus, “că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni, pentru că au păţit astfel?
  3. Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.
  4. Sau acei optsprezece inşi, peste care a căzut turnul din Siloam şi i-a omorât, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni care locuiau în Ierusalim?
  5. Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.”
  6. El a spus şi pilda aceasta: “Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el, şi n-a găsit.
  7. Atunci a zis vierului: “Iată că sunt trei ani de când vin şi caut rod în smochinul acesta, şi nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă şi pământul degeaba?”
  8. “Doamne”, i-a răspuns vierul, “mai lasă-l şi anul acesta; am să-l sap de jur împrejur şi am să-i pun gunoi la rădăcină.
  9. Poate că de acum înainte va face rod; dacă nu, îl vei tăia.”
  10. Isus învăţa pe norod într-o sinagogă în ziua Sabatului.
  11. Şi acolo era o femeie stăpânită de optsprezece ani de un duh de neputinţă; era gârbovă şi nu putea nicidecum să-şi îndrepte spatele.
  12. Când a văzut-o Isus, a chemat-o şi i-a zis: “Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta.”
  13. Şi-a întins mâinile peste ea: îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu.
  14. Dar fruntaşul sinagogii, mâniat că Isus săvârşise vindecarea aceasta în ziua Sabatului, a luat cuvântul şi a zis norodului: “Sunt şase zile în care trebuie să lucreze omul; veniţi, dar, în aceste zile să vă vindecaţi, şi nu în ziua Sabatului!”
  15. “Făţarnicilor”, i-a răspuns Domnul, “oare în ziua Sabatului nu-şi dezleagă fiecare din voi boul sau măgarul de la iesle şi-l duce de-l adapă?
  16. Dar femeia aceasta, care este o fiică a lui Avraam şi pe care Satana o ţinea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua Sabatului?”
  17. Pe când vorbea El astfel, toţi potrivnicii Lui au rămas ruşinaţi; şi norodul se bucura de toate lucrurile minunate pe care le făcea El.
  18. El a mai zis: “Cu ce se aseamănă Împărăţia lui Dumnezeu şi cu ce o voi asemăna?
  19. Se aseamănă cu un grăunte de muştar pe care l-a luat un om şi l-a aruncat în grădina sa; el a crescut, s-a făcut copac mare, şi păsările cerului şi-au făcut cuiburi în ramurile lui.”
  20. El a zis iarăşi: “Cu ce voi asemăna Împărăţia lui Dumnezeu?
  21. Se aseamănă cu aluatul pe care l-a luat o femeie şi l-a pus în trei măsuri de făină, până s-a dospit toată.”
  22. Isus umbla prin cetăţi şi prin sate, învăţând pe norod şi călătorind spre Ierusalim.
  23. Cineva I-a zis: “Doamne, oare puţini sunt cei ce sunt pe calea mântuirii?” El le-a răspuns:
  24. “Nevoiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun că mulţi vor căuta să intre, şi nu vor putea.
  25. Odată ce Stăpânul casei Se va scula şi va încuia uşa, şi voi veţi fi afară şi veţi începe să bateţi la uşă şi să ziceţi: “Doamne, Doamne, deschide-ne!”, drept răspuns, El vă va zice: “Nu ştiu de unde sunteţi.”
  26. Atunci veţi începe să ziceţi: “Noi am mâncat şi am băut în faţa Ta, şi în uliţele noastre ai învăţat pe norod.”
  27. Şi El va răspunde: “Vă spun că nu ştiu de unde sunteţi; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi lucrătorii fărădelegii.”
  28. Va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor, când veţi vedea pe Avraam, pe Isaac şi pe Iacov şi pe toţi prorocii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi scoşi afară.
  29. Vor veni de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor şedea la masă în Împărăţia lui Dumnezeu.
  30. Şi iată că sunt unii din cei de pe urmă, care vor fi cei dintâi, şi sunt unii din cei dintâi, care vor fi cei de pe urmă.”
  31. În aceeaşi zi, au venit câţiva farisei şi I-au zis: “Pleacă şi du-Te de aici, căci Irod vrea să Te omoare.”
  32. “Duceţi-vă”, le-a răspuns El, “şi spuneţi vulpii aceleia: “Iată că scot dracii şi săvârşesc vindecări astăzi şi mâine, iar a treia zi voi isprăvi.
  33. Dar trebuie să umblu astăzi, mâine şi poimâine, fiindcă nu se poate ca un proroc să piară afară din Ierusalim.
  34. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine; de câte ori am vrut să strâng pe fiii tăi, cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!
  35. Iată că vi se va lăsa casa pustie; dar vă spun că nu Mă veţi mai vedea până veţi zice: “Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!”


Luca 14

  1. Într-o zi de Sabat, Isus a intrat în casa unuia din fruntaşii fariseilor, ca să prânzească. Fariseii Îl pândeau de aproape.
  2. Şi înaintea Lui era un om bolnav de dropică.
  3. Isus a luat cuvântul şi a zis învăţătorilor Legii şi fariseilor: “Oare este îngăduit a vindeca în ziua Sabatului sau nu?”
  4. Ei tăceau. Atunci Isus a luat de mână pe omul acela, l-a vindecat şi i-a dat drumul.
  5. Pe urmă le-a zis: “Cine dintre voi, dacă-i cade copilul sau boul în fântână, nu-l va scoate îndată afară, în ziua Sabatului?”
  6. Şi n-au putut să-I răspundă nimic la aceste vorbe.
  7. Apoi, când a văzut că cei poftiţi la masă alegeau locurile dintâi, le-a spus o pildă. Şi le-a zis:
  8. “Când eşti poftit de cineva la nuntă, să nu te aşezi la masă în locul dintâi; ca nu cumva, printre cei poftiţi de el, să fie altul mai cu vază decât tine,
  9. şi cel ce te-a poftit şi pe tine şi pe el să vină să-ţi zică: “Dă locul tău omului acestuia.” Atunci, cu ruşine, va trebui să iei locul de pe urmă.
  10. Ci, când eşti poftit, du-te şi aşază-te în locul cel mai de pe urmă; pentru ca atunci când va veni cel ce te-a poftit să-ţi zică: “Prietene, mută-te mai sus.” Lucrul acesta îţi va face cinste înaintea tuturor celor ce vor fi la masă împreună cu tine.
  11. Căci oricine se înalţă va fi smerit; şi cine se smereşte va fi înălţat.”
  12. A zis şi celui ce-L poftise: “Când dai un prânz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei la rândul lor pe tine, şi să iei astfel o răsplată pentru ce ai făcut.
  13. Ci, când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe şchiopi, pe orbi.
  14. Şi va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ţi răsplătească; dar ţi se va răsplăti la învierea celor neprihăniţi.”
  15. Unul din cei ce şedeau la masă cu El, când a auzit aceste vorbe, I-a zis: “Ferice de acela care va prânzi în Împărăţia lui Dumnezeu!”
  16. Şi Isus i-a răspuns: “Un om a dat o cină mare şi a poftit pe mulţi.
  17. La ceasul cinei, a trimis pe robul său să spună celor poftiţi: “Veniţi, căci iată că toate sunt gata.”
  18. Dar toţi, parcă fuseseră vorbiţi, au început să se dezvinovăţească. Cel dintâi i-a zis: “Am cumpărat un ogor şi trebuie să mă duc să-l văd; rogu-te să mă ierţi.”
  19. Un altul a zis: “Am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i încerc: iartă-mă, te rog.”
  20. Un altul a zis: “Tocmai acum m-am însurat şi de aceea nu pot veni.”
  21. Când s-a întors robul, a spus stăpânului său aceste lucruri. Atunci stăpânul casei s-a mâniat şi a zis robului său: “Du-te degrabă în pieţele şi uliţele cetăţii şi adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi şi şchiopi.”
  22. La urmă, robul a zis: “Stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit, şi tot mai este loc.”
  23. Şi stăpânul a zis robului: “Ieşi la drumuri şi la garduri, şi pe cei ce-i vei găsi, sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa.
  24. Căci vă spun că niciunul din cei poftiţi nu va gusta din cina mea.”
  25. Împreună cu Isus mergeau multe noroade. El S-a întors şi le-a zis:
  26. “Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.
  27. Şi oricine nu-şi poartă crucea şi nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.
  28. Căci, cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârşească?
  29. Pentru ca nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-l poată sfârşi, şi toţi cei ce-l vor vedea să înceapă să râdă de el
  30. şi să zică: “Omul acesta a început să zidească, şi n-a putut isprăvi.”
  31. Sau care împărat, când merge să se bată în război cu un alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă va putea merge cu zece mii de oameni înaintea celui ce vine împotriva lui cu douăzeci de mii?
  32. Altfel, pe când celălalt împărat este încă departe, îi trimite o solie să ceară pace.
  33. Tot aşa, oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu.
  34. Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde gustul ei de sare, prin ce i se va da înapoi gustul acesta?
  35. Atunci nu mai este bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi, ci este aruncată afară. Cine are urechi de auzit să audă.”

Biblia traducerea Dumitru Cornilescu © Drepturi de autor British and Foreign Bible Society (BFBS) și Societatea Biblică Interconfesională din România (SBIR) 1924, 2016