Luca 15
- Toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau de Isus ca să-L asculte.
- Şi fariseii şi cărturarii cârteau şi ziceau: “Omul acesta primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei.”
- Dar El le-a spus pilda aceasta:
- “Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, şi pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe izlaz şi se duce după cea pierdută până când o găseşte?
- După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri;
- şi, când se întoarce acasă, cheamă pe prietenii şi vecinii săi şi le zice: “Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută.”
- Tot aşa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni neprihăniţi care n-au nevoie de pocăinţă.
- Sau care femeie, dacă are zece lei din argint, şi pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa şi nu caută cu băgare de seamă până când îl găseşte?
- După ce l-a găsit, cheamă pe prietenele şi vecinele ei şi zice: “Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci am găsit leul pe care-l pierdusem.”
- Tot aşa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte.”
- El a mai zis: “Un om avea doi fii.
- Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: “Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine.” Şi tatăl le-a împărţit averea.
- Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul şi a plecat într-o ţară depărtată, unde şi-a risipit averea ducând o viaţă destrăbălată.
- După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă.
- Atunci s-a dus şi s-a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii.
- Mult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni.
- Şi-a venit în fire şi a zis: “Câţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici!
- Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi zice: “Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta
- şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.”
- Şi s-a sculat şi a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult.
- Fiul i-a zis: “Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.”
- Dar tatăl a zis robilor săi: “Aduceţi repede haina cea mai bună şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare.
- Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să ne înveselim;
- căci acest fiu al meu era mort, şi a înviat; era pierdut, şi a fost găsit.” Şi au început să se înveselească.
- Fiul cel mai mare era la ogor. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi jocuri.
- A chemat pe unul din robi şi a început să-l întrebe ce este.
- Robul acela i-a răspuns: “Fratele tău a venit înapoi, şi tatăl tău a tăiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a găsit iarăşi sănătos şi bine.”
- El s-a întărâtat de mânie şi nu voia să intre în casă. Tatăl său a ieşit afară şi l-a rugat să intre.
- Dar el, drept răspuns, a zis tatălui său: “Iată, eu îţi slujesc ca un rob de atâţia ani, şi niciodată nu ţi-am călcat porunca; şi mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă înveselesc cu prietenii mei;
- iar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu femeile desfrânate, i-ai tăiat viţelul cel îngrăşat.”
- “Fiule”, i-a zis tatăl, “tu întotdeauna eşti cu mine şi tot ce am eu este al tău.
- Dar trebuia să ne înveselim şi să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort, şi a înviat, era pierdut, şi a fost găsit.”
Luca 16
- Isus a mai spus ucenicilor Săi: “Un om bogat avea un ispravnic care a fost pârât la el că-i risipeşte averea.
- El l-a chemat şi i-a zis: “Ce aud eu vorbindu-se despre tine? Dă-ţi socoteala de isprăvnicia ta, pentru că nu mai poţi fi ispravnic.”
- Ispravnicul şi-a zis: “Ce am să fac dacă îmi ia stăpânul isprăvnicia? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine.
- Ştiu ce am să fac, pentru ca, atunci când voi fi scos din isprăvnicie, ei să mă primească în casele lor.”
- A chemat pe fiecare din datornicii stăpânului său şi a zis celui dintâi: “Cât eşti dator stăpânului meu?”
- “O sută de măsuri de untdelemn”, a răspuns el. Şi i-a zis: “Ia-ţi zapisul şi şezi degrabă de scrie cincizeci.”
- Apoi a zis altuia: “Dar tu cât eşti dator?” “O sută de măsuri de grâu”, a răspuns el. Şi i-a zis: “Ia-ţi zapisul şi scrie optzeci.”
- Stăpânul lui a lăudat pe ispravnicul nedrept, pentru că lucrase înţelept. Căci fiii veacului acestuia, faţă de semenii lor, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii.
- Şi Eu vă zic: faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentru ca atunci când veţi muri, să vă primească în corturile veşnice.
- Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mari; şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept şi în cele mari.
- Deci, dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţiile nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii?
- Şi, dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?
- Nicio slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul, şi va iubi pe celălalt sau va ţine numai la unul, şi va nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.”
- Fariseii, care erau iubitori de bani, ascultau şi ei toate lucrurile acestea şi îşi băteau joc de El.
- Isus le-a zis: “Voi căutaţi să vă arătaţi neprihăniţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile; pentru că ce este înălţat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.
- Legea şi prorocii au ţinut până la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu se propovăduieşte; şi fiecare, ca să intre în ea, dă năvală.
- Este mai lesne să treacă cerul şi pământul decât să cadă o singură frântură de slovă din Lege.
- Oricine îşi lasă nevasta şi ia pe alta de nevastă preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbatul ei preacurveşte.
- Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi in subţire; şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire.
- La uşa lui, zăcea un sărac, numit Lazăr, plin de bube.
- Şi dorea mult să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului; până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele.
- Cu vremea, săracul a murit; şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul, şi l-au îngropat.
- Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui
- şi a strigat: “Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba; căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.”
- “Fiule”, i-a răspuns Avraam, “adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit.
- Pe lângă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar vrea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi să nu poată.”
- Bogatul a zis: “Rogu-te, dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu;
- căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.”
- Avraam a răspuns: “Au pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei.”
- “Nu, părinte Avraame”, a zis el, “ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.”
- Şi Avraam i-a răspuns: “Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.”
