Plan de citire a Noului Testament

07.03.2021

Luca 15

  1. Toţi vameşii şi păcătoşii se apropiau de Isus ca să-L asculte.
  2. Şi fariseii şi cărturarii cârteau şi ziceau: “Omul acesta primeşte pe păcătoşi şi mănâncă cu ei.”
  3. Dar El le-a spus pilda aceasta:
  4. “Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, şi pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe izlaz şi se duce după cea pierdută până când o găseşte?
  5. După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri;
  6. şi, când se întoarce acasă, cheamă pe prietenii şi vecinii săi şi le zice: “Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută.”
  7. Tot aşa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni neprihăniţi care n-au nevoie de pocăinţă.
  8. Sau care femeie, dacă are zece lei din argint, şi pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa şi nu caută cu băgare de seamă până când îl găseşte?
  9. După ce l-a găsit, cheamă pe prietenele şi vecinele ei şi zice: “Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci am găsit leul pe care-l pierdusem.”
  10. Tot aşa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte.”
  11. El a mai zis: “Un om avea doi fii.
  12. Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: “Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine.” Şi tatăl le-a împărţit averea.
  13. Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul şi a plecat într-o ţară depărtată, unde şi-a risipit averea ducând o viaţă destrăbălată.
  14. După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă.
  15. Atunci s-a dus şi s-a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii.
  16. Mult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni.
  17. Şi-a venit în fire şi a zis: “Câţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici!
  18. Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi zice: “Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta
  19. şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.”
  20. Şi s-a sculat şi a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult.
  21. Fiul i-a zis: “Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.”
  22. Dar tatăl a zis robilor săi: “Aduceţi repede haina cea mai bună şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare.
  23. Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l. Să mâncăm şi să ne înveselim;
  24. căci acest fiu al meu era mort, şi a înviat; era pierdut, şi a fost găsit.” Şi au început să se înveselească.
  25. Fiul cel mai mare era la ogor. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi jocuri.
  26. A chemat pe unul din robi şi a început să-l întrebe ce este.
  27. Robul acela i-a răspuns: “Fratele tău a venit înapoi, şi tatăl tău a tăiat viţelul cel îngrăşat, pentru că l-a găsit iarăşi sănătos şi bine.”
  28. El s-a întărâtat de mânie şi nu voia să intre în casă. Tatăl său a ieşit afară şi l-a rugat să intre.
  29. Dar el, drept răspuns, a zis tatălui său: “Iată, eu îţi slujesc ca un rob de atâţia ani, şi niciodată nu ţi-am călcat porunca; şi mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă înveselesc cu prietenii mei;
  30. iar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu femeile desfrânate, i-ai tăiat viţelul cel îngrăşat.”
  31. “Fiule”, i-a zis tatăl, “tu întotdeauna eşti cu mine şi tot ce am eu este al tău.
  32. Dar trebuia să ne înveselim şi să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort, şi a înviat, era pierdut, şi a fost găsit.”


Luca 16

  1. Isus a mai spus ucenicilor Săi: “Un om bogat avea un ispravnic care a fost pârât la el că-i risipeşte averea.
  2. El l-a chemat şi i-a zis: “Ce aud eu vorbindu-se despre tine? Dă-ţi socoteala de isprăvnicia ta, pentru că nu mai poţi fi ispravnic.”
  3. Ispravnicul şi-a zis: “Ce am să fac dacă îmi ia stăpânul isprăvnicia? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine.
  4. Ştiu ce am să fac, pentru ca, atunci când voi fi scos din isprăvnicie, ei să mă primească în casele lor.”
  5. A chemat pe fiecare din datornicii stăpânului său şi a zis celui dintâi: “Cât eşti dator stăpânului meu?”
  6. “O sută de măsuri de untdelemn”, a răspuns el. Şi i-a zis: “Ia-ţi zapisul şi şezi degrabă de scrie cincizeci.”
  7. Apoi a zis altuia: “Dar tu cât eşti dator?” “O sută de măsuri de grâu”, a răspuns el. Şi i-a zis: “Ia-ţi zapisul şi scrie optzeci.”
  8. Stăpânul lui a lăudat pe ispravnicul nedrept, pentru că lucrase înţelept. Căci fiii veacului acestuia, faţă de semenii lor, sunt mai înţelepţi decât fiii luminii.
  9. Şi Eu vă zic: faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentru ca atunci când veţi muri, să vă primească în corturile veşnice.
  10. Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mari; şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept şi în cele mari.
  11. Deci, dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţiile nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii?
  12. Şi, dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?
  13. Nicio slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul, şi va iubi pe celălalt sau va ţine numai la unul, şi va nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.”
  14. Fariseii, care erau iubitori de bani, ascultau şi ei toate lucrurile acestea şi îşi băteau joc de El.
  15. Isus le-a zis: “Voi căutaţi să vă arătaţi neprihăniţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile; pentru că ce este înălţat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.
  16. Legea şi prorocii au ţinut până la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu se propovăduieşte; şi fiecare, ca să intre în ea, dă năvală.
  17. Este mai lesne să treacă cerul şi pământul decât să cadă o singură frântură de slovă din Lege.
  18. Oricine îşi lasă nevasta şi ia pe alta de nevastă preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbatul ei preacurveşte.
  19. Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi in subţire; şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire.
  20. La uşa lui, zăcea un sărac, numit Lazăr, plin de bube.
  21. Şi dorea mult să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului; până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele.
  22. Cu vremea, săracul a murit; şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul, şi l-au îngropat.
  23. Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui
  24. şi a strigat: “Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba; căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.”
  25. “Fiule”, i-a răspuns Avraam, “adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit.
  26. Pe lângă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar vrea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi să nu poată.”
  27. Bogatul a zis: “Rogu-te, dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu;
  28. căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.”
  29. Avraam a răspuns: “Au pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei.”
  30. “Nu, părinte Avraame”, a zis el, “ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.”
  31. Şi Avraam i-a răspuns: “Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.”

Biblia traducerea Dumitru Cornilescu © Drepturi de autor British and Foreign Bible Society (BFBS) și Societatea Biblică Interconfesională din România (SBIR) 1924, 2016