Plan de citire a Noului Testament

11.03.2021

Luca 23

  1. S-au sculat toţi şi au dus pe Isus înaintea lui Pilat.
  2. Şi au început să-L pârască şi să zică: “Pe Omul acesta L-am găsit aţâţând neamul nostru la răscoală, oprind a plăti bir cezarului şi zicând că El este Hristosul, Împăratul.”
  3. Pilat L-a întrebat: “Eşti Tu Împăratul iudeilor?” “Da”, i-a răspuns Isus, “sunt.”
  4. Pilat a zis preoţilor celor mai de seamă şi noroadelor: “Eu nu găsesc nicio vină în Omul acesta.”
  5. Dar ei stăruiau şi mai mult şi ziceau: “Întărâtă norodul şi învaţă pe oameni prin toată Iudeea, din Galileea, unde a început, până aici.”
  6. Când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă Omul acesta este galileean.
  7. Şi când a aflat că este de sub stăpânirea lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla şi el în Ierusalim în zilele acelea.
  8. Irod, când a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult; căci de mult dorea să-L vadă, din pricina celor auzite despre El; şi nădăjduia să-L vadă făcând vreo minune.
  9. I-a pus multe întrebări; dar Isus nu i-a răspuns nimic.
  10. Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii stăteau acolo şi-L pârau cu înfierbântare.
  11. Irod, cu ostaşii lui de pază, se purtau cu El cu dispreţ; şi, după ce şi-a bătut joc de El şi L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimis înapoi la Pilat.
  12. În ziua aceea, Irod şi Pilat s-au împrietenit unul cu altul, căci erau învrăjbiţi între ei mai înainte.
  13. Pilat a strâns pe preoţii cei mai de seamă, pe fruntaşi şi pe norod
  14. şi le-a zis: “Mi-aţi adus înainte pe Omul acesta ca pe unul care aţâţă norodul la răscoală. Şi iată că, după ce L-am cercetat cu de-amănuntul înaintea voastră, nu L-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de care-L pârâţi.
  15. Nici Irod nu I-a găsit nicio vină, căci ni L-a trimis înapoi; şi iată că Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte.
  16. Eu deci, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.”
  17. La fiecare praznic al Paştilor, Pilat trebuia să le sloboadă un întemniţat.
  18. Ei au strigat cu toţii într-un glas: “La moarte cu Omul acesta şi sloboade-ne pe Baraba!”
  19. Baraba fusese aruncat în temniţă pentru o răscoală care avusese loc în cetate şi pentru un omor.
  20. Pilat le-a vorbit din nou, cu gând să dea drumul lui Isus.
  21. Dar ei au strigat: “Răstigneşte-L, răstigneşte-L!”
  22. Pilat le-a zis pentru a treia oară: “Dar ce rău a făcut? Eu n-am găsit nicio vină de moarte în El. Aşa că, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.”
  23. Dar ei strigau în gura mare şi cereau de zor să fie răstignit. Şi strigătele lor şi ale preoţilor celor mai de seamă au biruit.
  24. Pilat a hotărât să li se împlinească cererea.
  25. Le-a slobozit pe cel ce fusese aruncat în temniţă pentru răscoală şi omor şi pe care-l cereau ei; iar pe Isus L-a dat în mâinile lor, ca să-şi facă voia cu El.
  26. Pe când Îl duceau să-L răstignească, au pus mâna pe un anume Simon din Cirena, care se întorcea de la câmp; şi i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus.
  27. În urma lui Isus mergea o mare mulţime de norod şi femei care se boceau, îşi băteau pieptul şi se tânguiau după El.
  28. Isus S-a întors spre ele şi a zis: “Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine; ci plângeţi-vă pe voi însevă şi pe copiii voştri.
  29. Căci iată vor veni zile, când se va zice: “Ferice de cele sterpe, ferice de pântecele care n-au născut şi de ţâţele care n-au alăptat!”
  30. Atunci vor începe să zică munţilor: “Cădeţi peste noi!”, şi dealurilor: “Acoperiţi-ne!”
  31. Căci dacă se fac aceste lucruri copacului verde, ce se va face celui uscat?”
  32. Împreună cu El duceau şi pe doi făcători de rele care trebuiau omorâţi împreună cu Isus.
  33. Când au ajuns la locul numit “Căpăţâna”, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta, şi altul la stânga.
  34. Isus zicea: “Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi.
  35. Norodul stătea acolo şi privea. Fruntaşii îşi băteau joc de Isus şi ziceau: “Pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine însuşi, dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.”
  36. Ostaşii, de asemenea, îşi băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oţet
  37. şi-I ziceau: “Dacă eşti Tu Împăratul iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine însuţi!”
  38. Deasupra Lui era scris cu slove greceşti, latineşti şi evreieşti: “Acesta este Împăratul iudeilor.”
  39. Unul din tâlharii răstigniţi Îl batjocorea şi zicea: “Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine însuţi şi mântuieşte-ne şi pe noi!”
  40. Dar celălalt l-a înfruntat şi i-a zis: “Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi osândă?
  41. Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar Omul acesta n-a făcut niciun rău.”
  42. Şi a zis lui Isus: “Doamne, adu-Ţi aminte de mine, când vei veni în Împărăţia Ta!”
  43. Isus a răspuns: “Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.”
  44. Era cam pe la ceasul al şaselea. Şi s-a făcut întuneric peste toată ţara, până la ceasul al nouălea.
  45. Soarele s-a întunecat, şi perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt prin mijloc.
  46. Isus a strigat cu glas tare: “Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul!” Şi, când a zis aceste vorbe, Şi-a dat duhul.
  47. Sutaşul, când a văzut ce se întâmplase, a slăvit pe Dumnezeu şi a zis: “Cu adevărat, Omul acesta era neprihănit!”
  48. Şi tot norodul care venise la priveliştea aceea, când a văzut cele întâmplate, s-a întors bătându-se în piept.
  49. Toţi cunoscuţii lui Isus şi femeile care-L însoţiseră din Galileea stăteau departe şi se uitau la cele ce se petreceau.
  50. Era un sfetnic al soborului, numit Iosif, om bun şi evlavios,
  51. care nu luase parte la sfatul şi hotărârea celorlalţi. El era din Arimateea, o cetate a iudeilor, şi aştepta şi el Împărăţia lui Dumnezeu.
  52. Omul acesta s-a dus la Pilat şi a cerut trupul lui Isus.
  53. L-a dat jos de pe cruce, L-a înfăşurat într-o pânză de in şi L-a pus într-un mormânt nou, săpat în piatră, în care nu mai fusese pus nimeni.
  54. Era ziua Pregătirii şi începea ziua Sabatului.
  55. Femeile care veniseră cu Isus din Galileea au însoţit pe Iosif; au văzut mormântul şi felul cum a fost pus trupul lui Isus în el,
  56. s-au întors şi au pregătit miresme şi miruri. Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit, după Lege.


Luca 24

  1. În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea, şi altele împreună cu ele, au venit la mormânt dis-de-dimineaţă şi au adus miresmele pe care le pregătiseră.
  2. Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt,
  3. au intrat înăuntru, şi n-au găsit trupul Domnului Isus.
  4. Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată că li s-au arătat doi bărbaţi, îmbrăcaţi în haine strălucitoare.
  5. Îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pământ. Dar ei le-au zis: “Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu?
  6. Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea,
  7. când zicea că: “Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoşilor, să fie răstignit, şi a treia zi să învie.”
  8. Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele lui Isus.
  9. La întoarcerea lor de la mormânt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.
  10. Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria, mama lui Iacov, şi celelalte care erau împreună cu ele.
  11. Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme şi nu le credeau.
  12. Dar Petru s-a sculat şi a dat fuga la mormânt. S-a plecat şi s-a uitat înăuntru, dar n-a văzut decât fâşiile de pânză care stăteau pe pământ; apoi a plecat acasă, mirat de cele întâmplate.
  13. În aceeaşi zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim;
  14. şi vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase.
  15. Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus S-a apropiat şi mergea pe drum împreună cu ei.
  16. Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască.
  17. El le-a zis: “Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?” Şi ei s-au oprit, uitându-se trişti.
  18. Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: “Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el zilele acestea?”
  19. “Ce?”, le-a zis El. Şi ei I-au răspuns: “Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un proroc puternic în fapte şi în cuvinte înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod.
  20. Cum preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L-au dat să fie osândit la moarte şi L-au răstignit?
  21. Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.
  22. Ba încă nişte femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineaţă la mormânt,
  23. nu I-au găsit trupul şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri care ziceau că El este viu.
  24. Unii din cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.”
  25. Atunci Isus le-a zis: “O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii!
  26. Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa?”
  27. Şi a început de la Moise şi de la toţi prorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.
  28. Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe.
  29. Dar ei au stăruit de El şi au zis: “Rămâi cu noi, căci este spre seară, şi ziua aproape a trecut.” Şi a intrat să rămână cu ei.
  30. Pe când şedea la masă cu ei, a luat pâinea; şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o şi le-a dat-o.
  31. Atunci li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut; dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.
  32. Şi au zis unul către altul: “Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum şi ne deschidea Scripturile?”
  33. S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei, adunaţi la un loc
  34. şi zicând: “A înviat Domnul cu adevărat şi S-a arătat lui Simon.”
  35. Şi au istorisit ce li se întâmplase pe drum şi cum L-au cunoscut la frângerea pâinii.
  36. Pe când vorbeau ei astfel, însuşi Isus a stat în mijlocul lor şi le-a zis: “Pace vouă!”
  37. Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh.
  38. Dar El le-a zis: “Pentru ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă?
  39. Uitaţi-vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.”
  40. (Şi, după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale.)
  41. Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau şi se mirau, El le-a zis: “Aveţi aici ceva de mâncare?”
  42. I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagure de miere.
  43. El le-a luat şi a mâncat înaintea lor.
  44. Apoi le-a zis: “Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi.”
  45. Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile.
  46. Şi le-a zis: “Aşa este scris şi aşa trebuia să pătimească Hristos şi să învie a treia zi dintre cei morţi.
  47. Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim.
  48. Voi sunteţi martori ai acestor lucruri.
  49. Şi iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.”
  50. El i-a dus afară până spre Betania. Şi-a ridicat mâinile şi i-a binecuvântat.
  51. Pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi a fost înălţat la cer.
  52. După ce I s-au închinat, ei s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie.
  53. Şi tot timpul stăteau în Templu şi lăudau şi binecuvântau pe Dumnezeu. Amin.

Biblia traducerea Dumitru Cornilescu © Drepturi de autor British and Foreign Bible Society (BFBS) și Societatea Biblică Interconfesională din România (SBIR) 1924, 2016