Plan de citire a Noului Testament

16.03.2021

Ioan 10

  1. Adevărat, adevărat vă spun că cine nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, este un hoţ şi un tâlhar.
  2. Dar cine intră pe uşă este păstorul oilor.
  3. Portarul îi deschide, şi oile aud glasul lui; el îşi cheamă oile pe nume, şi le scoate afară din staul.
  4. După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor; şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul.
  5. Nu merg deloc după un străin; ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.”
  6. Isus le-a spus această pildă, dar ei n-au înţeles despre ce le vorbea.
  7. Isus le-a mai zis: “Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt Uşa oilor.
  8. Toţi cei ce au venit înainte de Mine sunt hoţi şi tâlhari; dar oile n-au ascultat de ei.
  9. Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi şi va găsi păşune.
  10. Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.
  11. Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Îşi dă viaţa pentru oi.
  12. Dar cel plătit, care nu este păstor şi ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le împrăştie.
  13. Cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu-i pasă de oi.
  14. Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, şi ele Mă cunosc pe Mine,
  15. aşa cum Mă cunoaşte pe Mine Tatăl şi cum cunosc Eu pe Tatăl; şi Eu Îmi dau viaţa pentru oile Mele.
  16. Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, şi va fi o turmă şi un Păstor.
  17. Tatăl Mă iubeşte, pentru că Îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau.
  18. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăşi: aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatăl Meu.”
  19. Din pricina acestor cuvinte, iarăşi s-a făcut dezbinare între iudei.
  20. Mulţi dintre ei ziceau: “Are drac, este nebun; de ce-L ascultaţi?”
  21. Alţii ziceau: “Cuvintele acestea nu sunt cuvinte de îndrăcit; poate un drac să deschidă ochii orbilor?”
  22. În Ierusalim se prăznuia atunci praznicul Înnoirii Templului. Era iarna.
  23. Şi Isus Se plimba prin Templu, pe sub pridvorul lui Solomon.
  24. Iudeii L-au înconjurat şi I-au zis: “Până când ne tot ţii sufletele în încordare? Dacă eşti Hristosul, spune-ne-o desluşit.”
  25. “V-am spus”, le-a răspuns Isus, “şi nu credeţi. Lucrările pe care le fac Eu, în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine.
  26. Dar voi nu credeţi, pentru că, după cum v-am spus, nu sunteţi din oile Mele.
  27. Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine.
  28. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.
  29. Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu.
  30. Eu şi Tatăl una suntem.”
  31. Atunci iudeii iarăşi au luat pietre ca să-L ucidă.
  32. Isus le-a zis: “V-am arătat multe lucrări bune care vin de la Tatăl Meu: pentru care din aceste lucrări aruncaţi cu pietre în Mine?”
  33. Iudeii I-au răspuns: “Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă şi pentru că Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu.”
  34. Isus le-a răspuns: “Nu este scris în Legea voastră: “Eu am zis: sunteţi dumnezei”?
  35. Dacă Legea a numit “dumnezei” pe aceia cărora le-a vorbit cuvântul lui Dumnezeu – şi Scriptura nu poate fi desfiinţată –
  36. cum ziceţi voi că hulesc Eu, pe care Tatăl M-a sfinţit şi M-a trimis în lume? Şi aceasta, pentru că am zis: “Sunt Fiul lui Dumnezeu!”
  37. Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi.
  38. Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că Tatăl este în Mine, şi Eu sunt în Tatăl.”
  39. La auzul acestor vorbe, căutau iarăşi să-L prindă; dar El a scăpat din mâinile lor.
  40. Isus S-a dus iarăşi dincolo de Iordan, în locul unde botezase Ioan la început. Şi a rămas acolo.
  41. Mulţi veneau la El şi ziceau: “Ioan n-a făcut niciun semn; dar tot ce a spus Ioan despre Omul acesta era adevărat.”
  42. Şi mulţi au crezut în El în locul acela.


Ioan 11

  1. Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei, era bolnav. –
  2. Maria era aceea care a uns pe Domnul cu mir şi I-a şters picioarele cu părul ei, şi Lazăr cel bolnav era fratele ei. –
  3. Surorile au trimis la Isus să-I spună: “Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti este bolnav.”
  4. Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: “Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.”
  5. Şi Isus iubea pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr.
  6. Deci când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era;
  7. şi în urmă a zis ucenicilor: “Haidem să ne întoarcem în Iudeea.”
  8. “Învăţătorule”, I-au zis ucenicii, “acum de curând căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, şi Te întorci în Iudeea?”
  9. Isus a răspuns: “Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua nu se poticneşte, pentru că vede lumina lumii acesteia;
  10. dar dacă umblă noaptea, se poticneşte, pentru că n-are lumina în el.”
  11. După aceste vorbe, le-a zis: “Lazăr, prietenul nostru, doarme; dar Mă duc să-l trezesc din somn.”
  12. Ucenicii I-au zis: “Doamne, dacă doarme, are să se facă bine.”
  13. Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbeşte despre odihna căpătată prin somn.
  14. Atunci Isus le-a spus pe faţă: “Lazăr a murit.
  15. Şi mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeţi. Dar acum, haidem să mergem la el.”
  16. Atunci Toma, zis Geamăn, a zis celorlalţi ucenici: “Haidem să mergem şi noi să murim cu El!”
  17. Când a venit Isus, a aflat că Lazăr era de patru zile în mormânt.
  18. Şi, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii,
  19. mulţi din iudei veniseră la Marta şi Maria, ca să le mângâie pentru moartea fratelui lor.
  20. Când a auzit Marta că vine Isus, I-a ieşit înainte; iar Maria şedea în casă.
  21. Marta a zis lui Isus: “Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!
  22. Dar şi acum, ştiu că orice vei cere de la Dumnezeu Îţi va da Dumnezeu.”
  23. Isus i-a zis: “Fratele tău va învia.”
  24. “Ştiu”, I-a răspuns Marta, “că va învia la înviere, în ziua de apoi.”
  25. Isus i-a zis: “Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.
  26. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?”
  27. “Da, Doamne”, I-a zis ea, “cred că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.”
  28. După ce a spus aceste vorbe, s-a dus şi a chemat în taină pe sora sa Maria şi i-a zis: “A venit Învăţătorul şi te cheamă.”
  29. Maria, cum a auzit, s-a sculat iute şi s-a dus la El.
  30. Căci Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta.
  31. Iudeii care erau cu Maria în casă şi o mângâiau, când au văzut-o sculându-se iute şi ieşind afară, au mers după ea, căci ziceau: “Se duce la mormânt, ca să plângă acolo.”
  32. Maria, când a ajuns unde era Isus şi L-a văzut, s-a aruncat la picioarele Lui şi I-a zis: “Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu.”
  33. Isus, când a văzut-o plângând, pe ea şi pe iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duhul Lui şi S-a tulburat.
  34. Şi a zis: “Unde l-aţi pus?” “Doamne”, I-au răspuns ei, “vino şi vezi.”
  35. Isus plângea.
  36. Atunci iudeii au zis: “Iată cât îl iubea de mult!”
  37. Şi unii din ei au zis: “El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?”
  38. Isus S-a înfiorat din nou în Sine şi S-a dus la mormânt. Mormântul era o peşteră la intrarea căreia era aşezată o piatră.
  39. “Daţi piatra la o parte”, a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: “Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile.”
  40. Isus i-a zis: “Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?”
  41. Au luat, dar, piatra din locul unde zăcea mortul. Şi Isus a ridicat ochii în sus şi a zis: “Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat.
  42. Ştiam că totdeauna Mă asculţi; dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.”
  43. După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: “Lazăre, vino afară!”
  44. Şi mortul a ieşit cu mâinile şi picioarele legate cu fâşii de pânză şi cu faţa înfăşurată cu un ştergar. Isus le-a zis: “Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă.”
  45. Mulţi din iudeii care veniseră la Maria, când au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El.
  46. Dar unii din ei s-au dus la farisei şi le-au spus ce făcuse Isus.
  47. Atunci preoţii cei mai de seamă şi fariseii au adunat soborul şi au zis: “Ce vom face? Omul acesta face multe minuni.
  48. Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El, şi vor veni romanii şi ne vor nimici şi locul nostru şi neamul.”
  49. Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: “Voi nu ştiţi nimic;
  50. oare nu vă gândiţi că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod, şi să nu piară tot neamul?”
  51. Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el; ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a prorocit că Isus avea să moară pentru neam.
  52. Şi nu numai pentru neamul acela, ci şi ca să adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi.
  53. Din ziua aceea, au hotărât să-L omoare.
  54. De aceea Isus nu mai umbla pe faţă printre iudei; ci a plecat de acolo în ţinutul de lângă pustiu, într-o cetate numită Efraim; şi a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi.
  55. Paştile iudeilor era aproape. Şi mulţi oameni din ţinutul acela s-au suit la Ierusalim, înainte de Paşti, ca să se cureţe.
  56. Ei căutau pe Isus şi vorbeau unii cu alţii în Templu: “Ce credeţi? N-are să vină la praznic?”
  57. Iar preoţii cei mai de seamă şi fariseii porunciseră că, dacă va şti cineva unde este, să le dea de ştire ca să-L prindă.

Biblia traducerea Dumitru Cornilescu © Drepturi de autor British and Foreign Bible Society (BFBS) și Societatea Biblică Interconfesională din România (SBIR) 1924, 2016