Plan de citire a Noului Testament

20.03.2021

Ioan 18

  1. După ce a rostit aceste vorbe, Isus a plecat cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Chedron, unde era o grădină, în care a intrat El şi ucenicii Lui.
  2. Iuda, vânzătorul, ştia şi el locul acela, pentru că Isus de multe ori Se adunase acolo cu ucenicii Lui.
  3. Iuda deci a luat ceata ostaşilor şi pe aprozii trimişi de preoţii cei mai de seamă şi de farisei şi a venit acolo cu felinare, cu făclii şi cu arme.
  4. Isus, care ştia tot ce avea să I se întâmple, a mers spre ei şi le-a zis: “Pe cine căutaţi?”
  5. Ei I-au răspuns: “Pe Isus din Nazaret!” Isus le-a zis: “Eu sunt!” Iuda, vânzătorul, era şi el cu ei.
  6. Când le-a zis Isus: “Eu sunt”, ei s-au dat înapoi şi au căzut jos la pământ.
  7. El i-a întrebat din nou: “Pe cine căutaţi?” “Pe Isus din Nazaret”, I-au zis ei.
  8. Isus a răspuns: “V-am spus că Eu sunt. Deci dacă Mă căutaţi pe Mine, lăsaţi pe aceştia să se ducă.”
  9. A zis lucrul acesta ca să se împlinească vorba pe care o spusese: “N-am pierdut pe niciunul din aceia pe care Mi i-ai dat.”
  10. Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o, a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă. Robul acela se numea Malhu.
  11. Isus a zis lui Petru: “Bagă-ţi sabia în teacă. Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?”
  12. Ceata ostaşilor, căpitanul lor şi aprozii iudeilor au prins deci pe Isus şi L-au legat.
  13. L-au dus întâi la Ana; căci el era socrul lui Caiafa, care era mare preot în anul acela.
  14. Şi Caiafa era cel ce dăduse iudeilor sfatul acesta: “Este de folos să moară un singur om pentru norod.”
  15. Simon Petru mergea după Isus; tot aşa a făcut şi un alt ucenic. Ucenicul acesta era cunoscut de marele preot şi a intrat cu Isus în curtea marelui preot.
  16. Petru însă a rămas afară la uşă. Celălalt ucenic, care era cunoscut marelui preot, a ieşit afară, a vorbit cu portăriţa şi a băgat pe Petru înăuntru.
  17. Atunci slujnica, portăriţa, a zis lui Petru: “Nu cumva şi tu eşti unul din ucenicii Omului acestuia?” “Nu sunt”, a răspuns el.
  18. Robii şi aprozii care erau acolo, făcuseră un foc de cărbuni, căci era frig, şi se încălzeau. Petru stătea şi el cu ei şi se încălzea.
  19. Marele preot a întrebat pe Isus despre ucenicii Lui şi despre învăţătura Lui.
  20. Isus i-a răspuns: “Eu am vorbit lumii pe faţă; totdeauna am învăţat pe norod în sinagogă şi în Templu, unde se adună toţi iudeii, şi n-am spus nimic în ascuns.
  21. Pentru ce Mă întrebi pe Mine? Întreabă pe cei ce M-au auzit despre ce le-am vorbit; iată, aceia ştiu ce am spus.”
  22. La auzul acestor cuvinte, unul din aprozii care stăteau acolo a dat o palmă lui Isus şi a zis: “Aşa răspunzi marelui preot?”
  23. Isus i-a răspuns: “Dacă am vorbit rău, arată ce am spus rău; dar, dacă am vorbit bine, de ce mă baţi?”
  24. Ana L-a trimis legat la marele preot Caiafa.
  25. Simon Petru stătea acolo şi se încălzea. Ei i-au zis: “Nu cumva eşti şi tu unul din ucenicii Lui?” El s-a lepădat şi a zis: “Nu sunt.”
  26. Unul din robii marelui preot, rudă cu acela căruia îi tăiase Petru urechea, a zis: “Nu te-am văzut eu cu El în grădină?”
  27. Petru iar s-a lepădat. Şi îndată a cântat cocoşul.
  28. Au adus pe Isus de la Caiafa în odaia de judecată: era dimineaţa. Ei n-au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce şi să poată mânca Paştile.
  29. Pilat deci a ieşit afară la ei şi le-a zis: “Ce pâră aduceţi împotriva Omului acestuia?”
  30. Drept răspuns, ei i-au zis: “Dacă n-ar fi fost un făcător de rele, nu L-am fi dat noi în mâinile tale.”
  31. Atunci Pilat le-a zis: “Luaţi-L voi şi judecaţi-L după Legea voastră.” “Nouă nu ne este îngăduit de Lege să omorâm pe nimeni”, i-au zis iudeii.
  32. Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească vorba prin care arătase Isus cu ce moarte avea să moară.
  33. Pilat a intrat iarăşi în odaia de judecată, a chemat pe Isus şi I-a zis: “Eşti Tu Împăratul iudeilor?”
  34. Isus i-a răspuns: “De la tine însuţi zici lucrul acesta sau ţi l-au spus alţii despre Mine?”
  35. Pilat a răspuns: “Eu sunt iudeu? Neamul Tău şi preoţii cei mai de seamă Te-au dat în mâna mea: ce ai făcut?”
  36. “Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns Isus. “Dacă ar fi Împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor; dar acum, Împărăţia Mea nu este de aici.”
  37. “Atunci un Împărat tot eşti!”, I-a zis Pilat. “Da”, a răspuns Isus. “Eu sunt Împărat. Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.”
  38. Pilat I-a zis: “Ce este adevărul?” După ce a spus aceste vorbe, a ieşit iarăşi afară la iudei şi le-a zis: “Eu nu găsesc nicio vină în El.
  39. Dar, fiindcă voi aveţi obicei să vă slobod pe cineva de Paşti, vreţi să vă slobod pe “Împăratul iudeilor”?”
  40. Atunci toţi au strigat din nou: “Nu pe El, ci pe Baraba!” Şi Baraba era un tâlhar.


Ioan 19

  1. Atunci Pilat a luat pe Isus şi a pus să-L bată.
  2. Ostaşii au împletit o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi L-au îmbrăcat cu o haină de purpură.
  3. Apoi, s-au apropiat de El şi ziceau: “Plecăciune, Împăratul iudeilor!” Şi-I dădeau palme.
  4. Pilat a ieşit iarăşi afară şi a zis iudeilor: “Iată că vi-L aduc afară, ca să ştiţi că nu găsesc nicio vină în El.”
  5. Isus a ieşit deci afară, purtând cununa de spini şi haina de purpură. “Iată Omul!”, le-a zis Pilat.
  6. Când L-au zărit preoţii cei mai de seamă şi aprozii, au început să strige: “Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!” “Luaţi-L voi şi răstigniţi-L”, le-a zis Pilat, “căci eu nu găsesc nicio vină în El.”
  7. Iudeii i-au răspuns: “Noi avem o Lege, şi după Legea aceasta, El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.”
  8. Când a auzit Pilat aceste cuvinte, i-a fost şi mai mare frică.
  9. A intrat iarăşi în odaia de judecată şi a zis lui Isus: “De unde eşti Tu?” Dar Isus nu i-a dat niciun răspuns.
  10. Pilat I-a zis: “Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să Te răstignesc şi am putere să-Ţi dau drumul?”
  11. “N-ai avea nicio putere asupra Mea”, i-a răspuns Isus, “dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea, cine Mă dă în mâinile tale are un mai mare păcat.”
  12. De atunci Pilat căuta să-I dea drumul. Dar iudeii strigau: “Dacă dai drumul Omului acestuia, nu eşti prieten cu cezarul. Oricine se face pe sine împărat este împotriva cezarului.”
  13. Când a auzit Pilat aceste vorbe, a scos pe Isus afară; şi a şezut pe scaunul de judecător, în locul numit “Pardosit cu pietre”, iar evreieşte: “Gabata.”
  14. Era ziua Pregătirii Paştilor, cam pe la ceasul al şaselea. Pilat a zis iudeilor: “Iată Împăratul vostru!”
  15. Dar ei au strigat: “Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!” “Să răstignesc pe “Împăratul vostru”?”, le-a zis Pilat. Preoţii cei mai de seamă au răspuns: “Noi n-avem alt împărat decât pe cezarul!”
  16. Atunci L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Isus şi L-au dus să-L răstignească.
  17. Isus, ducându-Şi crucea, a ajuns la locul zis al “Căpăţânii”, care în evreieşte se cheamă “Golgota”.
  18. Acolo a fost răstignit; şi împreună cu El au fost răstigniţi alţi doi, unul de o parte, şi altul de alta, iar Isus la mijloc.
  19. Pilat a scris o însemnare pe care a pus-o deasupra crucii, şi era scris: “Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor.”
  20. Mulţi din iudei au citit această însemnare, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate: era scrisă în evreieşte, latineşte şi greceşte.
  21. Preoţii cei mai de seamă ai iudeilor au zis lui Pilat: “Nu scrie: “Împăratul iudeilor”. Ci scrie că El a zis: “Eu sunt Împăratul iudeilor.”
  22. “Ce am scris, am scris”, a răspuns Pilat.
  23. Ostaşii, după ce au răstignit pe Isus, I-au luat hainele şi le-au făcut patru părţi, câte o parte pentru fiecare ostaş. I-au luat şi cămaşa, care n-avea nicio cusătură, ci era dintr-o singură ţesătură de sus până jos.
  24. Şi au zis între ei: “Să n-o sfâşiem, ci să tragem la sorţi a cui să fie.” Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească Scriptura care zice: “Şi-au împărţit hainele Mele între ei, şi pentru cămaşa Mea au tras la sorţi.” Iată ce au făcut ostaşii.
  25. Lângă crucea lui Isus, stătea mama Lui şi sora mamei Lui, Maria, nevasta lui Clopa, şi Maria Magdalena.
  26. Când a văzut Isus pe mama Sa, şi lângă ea pe ucenicul pe care-l iubea, a zis mamei Sale: “Femeie, iată fiul tău!”
  27. Apoi, a zis ucenicului: “Iată mama ta!” Şi, din ceasul acela, ucenicul a luat-o la el acasă.
  28. După aceea Isus, care ştia că acum totul s-a sfârşit, ca să împlinească Scriptura, a zis: “Mi-e sete.”
  29. Acolo era un vas plin cu oţet. Ostaşii au pus într-o ramură de isop un burete plin cu oţet şi I l-au dus la gură.
  30. Când a luat Isus oţetul, a zis: “S-a isprăvit!” Apoi Şi-a plecat capul şi Şi-a dat duhul.
  31. De frică să nu rămână trupurile pe cruce în timpul Sabatului – căci era ziua Pregătirii, şi ziua aceea de Sabat era o zi mare – iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierele picioarelor celor răstigniţi şi să fie luaţi de pe cruce.
  32. Ostaşii au venit deci şi au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi, apoi pe ale celuilalt care fusese răstignit împreună cu El.
  33. Când au venit la Isus şi au văzut că murise, nu I-au zdrobit fluierele picioarelor;
  34. ci unul din ostaşi I-a străpuns coasta cu o suliţă; şi îndată a ieşit din ea sânge şi apă.
  35. Faptul acesta este adeverit de cel ce l-a văzut: mărturia lui este adevărată, şi el ştie că spune adevărul, pentru ca şi voi să credeţi.
  36. Aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească Scriptura: “Niciunul din oasele Lui nu va fi sfărâmat.”
  37. Şi, în altă parte, Scriptura mai zice: “Vor vedea pe Cine au străpuns.”
  38. După aceea, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat să-i dea voie să ia trupul lui Isus de pe cruce. Pilat i-a dat voie. El a venit deci şi a luat trupul lui Isus.
  39. Nicodim, care la început se dusese la Isus noaptea, a venit şi el şi a adus o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă şi de aloe.
  40. Au luat deci trupul lui Isus şi L-au înfăşurat în fâşii de pânză de in, cu miresme, după cum au obicei iudeii să îngroape.
  41. În locul unde fusese răstignit Isus era o grădină; şi în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni.
  42. Din pricină că era ziua Pregătirii iudeilor, pentru că mormântul era aproape, au pus acolo pe Isus.

Biblia traducerea Dumitru Cornilescu © Drepturi de autor British and Foreign Bible Society (BFBS) și Societatea Biblică Interconfesională din România (SBIR) 1924, 2016